In 1998, Aerosmith intra in topul american “Billboard Hot 100”, direct pe prima pozitie, cu melodia “I Don’t Want To Miss A Thing”.
Eram in vacanta de vara, treceam a XI-a (asta daca luam corigenta la mate). Prima data cand am ascultat melodia nu eram in fata televizorului, dar i-am recunoscut imediat vocea lui Tyler, asa ca am fugit repede in fata ecranului sa vad videoclipul “piesei pe care nu o stiam”. Mi-a placut din prima, asa ca mi-am facut un scop in a “o prinde din nou la TV” si sa o trag pe caseta. Zis si facut, in doua zile o aveam. Nu mai depindeam de MTV ca sa ascult noua piesa de la Aerosmith.
Toate astea se intamplau in perioada in care, cine avea calculator, putea deja sa-si cumpere, din fata de la Sala Dalles, CD-uri bulgaresti piratate, cu MP3-uri. Formatiile mari, printre care si Aerosmith, aveau chiar discografiile complete, expuse la vanzare, pe un singur CD. Mi-a fost destul de greu sa concep faptul ca un singur CD poate contine TOATE piesele. Cum???? Tehnologia ma depasea, mai ales ca pe vremea aceea nu aveam nici macar o combina ca lumea, daramite un calculator.
In ziua de azi, tehnologia a evoluat si mai mult, asa ca daca ai internet de mare viteza, poti lua in cateva minute TOATA discografia formatiei, plus albume live, piese rare sau bootleg-uri. Nu zic ca e rau, din contra, dar parca ceva lipseste. Inainte, ca sa tragi o piesa de pe CD pe caseta trebuia sa asculti piesa integral. Acum, totul e “la gramada”. Doua click-uri si… gata. Este uluitor accesul la informatie. Il iubesc, dar parca nu ma mai pot apropia la fel de mult de muzica, asa cum o faceam inainte. Iar daca eu am aceste mici “observatii”, sunt curios ce zic aceia care si-au ascultat pentru prima data formatiile preferate pe pick-up sau magnetofon…
Dar, indiferent din ce sursa provine, muzica buna e intotdeauna binevenita. Asa ca arat si eu lumii si internetului ce am vazut pe 17 mai, la Sofia.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.