Inainte de anii ’90, in Bucuresti, la intersectia bulevardelor Dimitrie Cantemir si Marasesti se afla restaurantul Budapesta. Faima acestui restaurant a trecut repede granitele cartierului dat fiind faptul ca bucataresele unguroaice de acolo gateau niste feluri de mancare exceptionale. Astfel numele restaurantului a ajuns sa fie sinonim cu intersectia celor doua bulevarde, ba chiar cu intreaga zona.
Dupa ’89 restaurantul nu a mai rezistat foarte mult si s-a desfiintat; cladirea fiind impartita de-a lungul timpului intre farmacii si sali de jocuri de noroc, firme IT si fast-food-uri sau magazine de covoare si pariuri sportive. Cu toate acestea, chiar si acum, in 2013, daca ii spui oricarui taximetrist ca vrei „la Budapesta”, acesta nu o sa-ti mai ceara nici un fel de alte lamuriri.
In 2008, cineva m-a invitat la Cluj intr-o locatie minunata, cu oameni faini si o atmosfera pe masura. Astazi acea locatie este posibil sa fie rebranduita, chiar daca ea, in conditiile de fata, atrage si mai multi clienti de la un an la altul si e din ce in ce mai (re)cunoscuta. Fara sa vreau m-am gandit la fostul restaurant si ce brand bun trebuie sa fi avut acesta de a rezistat atat. Si tot fara sa vreau am inceput sa ma gandesc la ce inseamna un brand bun pentru o locatie si nevoia unui rebranding.
Un brand bun si tot ce presupune acesta (in primul rand, DENUMIRE, dupa care logo, slogan si toate celelate elemente) pozitioneaza o locatie atat in constiinta publica cat si pe piata. De obicei, un rebranding de locatie este motivat fie de schimbarea strategiei de afaceri (un alt public tinta vizat) fie de oferta comerciala (tipul si calitatea serviciilor oferite). De asemena, fiind un instrument de marketing, rebranding-ul produce un nou impact asupra clientilor, iar motivele pentru care se doreste acest lucru sunt dintre cele mai variate. Unele tin de imagine si vizeaza atragerea unui numar mai mare de clienti sau a unei alte categorii; altele tin de schimbarea unor elemente din starea fizica a cladirii, respectiv o modernizare sau o renovare. Tot in aceasta categorie intra si schimbarea facilitatilor unei locatii (de exemplu construirea la subsol a unei piscine), iar rebrandingul trebuie gandit pentru a comunica noile servicii.
Pe langa cele mentionate mai sus ar mai fi doua situatii care ar presupune rebrandingul unei locatii: una de bun augur si anume: afilierea acesteia la un concern mai mare si consacrat, iar a doua, putin probabila, in care unul din elementele brandului sa apartina deja altcuiva.
Cand se porneste la un rebranding de locatie trebuie, in primul rand, identificat corect ce se doreste prin acesta, tinand cont de informarea si studiul de piata, apelarea la specialisti in domeniu, costuri, ASUMAREA RISCULUI, beneficii si comunicare.
Specialistii sunt de parere ca pe langa schimbarile de brand (NUME, logo si aplicatii) trebuie facute si cele care tin de atmosfera locatiei: design interior, fluxul clientilor si comportamentul angajatilor. Si in acest domeniu, zicala „omul sfinteste locul’ se aplica 100%, oamenii fiind aceia care pot ridica sau cobori o locatie, in cea mai mare masura.
Dar ce se intampla atunci cand locatia pe care vrem sa o renovam (si rebranduim) ne-a fost lasata mostenire si, mai mult decat atat, e deja monument istoric? Legea 50 din 1991 spune ca putem executa lucrari, chiar si fara autorizatie de construire, dar care sa NU MODIFICE structura de rezistenta si/sau aspectul arhitectural al constructiei, ba mai mult decat atat nu avem voie nici sa zugravim sau sa o vopsim exterior daca aceste actiuni ar modifica elementele de fatada si culoarea cladirii. Putem insa sa consolidam locatia daca aceasta se dovedeste a fi subreda si ca nu ofera destula siguranta. Si putem face asta prin folosirea oricarei tehnici moderne acolo unde cele traditionale s-au dovedit inadecvate. Cu alte cuvinte, putem sa consolidam cum vrem noi mostenirea lasata, ca ea sa dainuie inca 100 de ani, dar sa nu ne atingem de fatada.
Dar sa revin de unde am plecat – la restaurantul Budapesta din Bucuresti si locatia din Cluj. Prima dintre acestea a existat si a intrat in constiinta publica, iar cea de-a doua inca exista si de asemenea se afla in constiinta multor oameni. Dar, din pacate, aceasta din urma nu poate intra in randul monumentelor istorice ca sa fie protejata de rebranduirea care ii primejduieste „fatada”; dar poate intra cu usurinta in patrimoniul sufletesc al atator generatii de absolventi ai Facultatii De Teatru Si Televiziune din Cluj si in al tuturor celor care i-au vazut „defiland” prin aceasta „locatie” timp de 9 ani.
Pun pentru prima data ghilimele cuvantului locatie pentru ca de-abia acum am simtit nevoia sa spun ca acea „locatie din Cluj” este una fara pereti din caramida sau beton si se numeste GALACTORIA.
Departe de mine gandul sa ma declar un expert in marketing sau sa spun ca stiu motivele care au dus la aparenta necesitatea a unui rebranding; tot ce pot sa spun este ca, indiferent cati ani vor mai trece de acum incolo cand o sa ma mai duc cu taxi-ul la intersectia bulevardelor Marasesti si Dimitrie Cantemir din Bucuresti ii voi cere soferului sa ma duca „la Budapesta”, la fel cum voi continua sa spun ca in iunie 2008 am sustinut pentru prima data un workshop la GALACTORIA.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.